Codul urbanismului introduce costuri de referință pentru investițiile publice, folosite încă din studiul de fezabilitate și bugetare.
Codul urbanismului introduce un mecanism nou pentru estimarea costurilor investițiilor publice, care ar trebui să reducă diferențele mari dintre bugetele stabilite inițial și valorile la care ajung proiectele după întocmirea documentațiilor tehnice. Pentru școli, spitale, drumuri și alte obiective finanțate din bani publici, costul va fi calculat încă din studiul de fezabilitate prin raportare la indici oficiali de referință.
Noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, adoptat prin Legea nr. 169/2026, a fost publicat în Monitorul Oficial în luna august și intră în vigoare la 25 august 2026.
Partea referitoare la noul sistem de calcul al costurilor nu va putea fi însă aplicată imediat. Platforma informatică prin care vor fi generați indicii de referință trebuie să devină operațională la 1 septembrie 2027.
Codul urbanismului introduce un reper oficial pentru costurile construcțiilor
Principala schimbare este apariția unei baze naționale de costuri care va permite estimarea unei investiții prin comparație cu proiecte similare realizate anterior.
În prezent, valoarea unei investiții este estimată de proiectant pe baza soluțiilor tehnice, a cantităților și a prețurilor considerate relevante la momentul elaborării studiului de fezabilitate.
Noul sistem adaugă un reper standardizat.
Potrivit prevederilor CATUC, indicii de referință vor ține cont de mai multe elemente ale proiectului:
- categoria și dimensiunea construcției;
- tipurile de lucrări;
- resursele necesare;
- amplasamentul investiției;
- poziția geografică;
- relieful și caracteristicile terenului;
- costurile unor proiecte similare realizate anterior.
Datele necesare vor fi colectate inclusiv de la autoritățile publice centrale și locale.
Proiectantul va introduce caracteristicile investiției în aplicația Ministerului Dezvoltării, iar sistemul va genera un cost estimat pe metru pătrat sau un alt indicator relevant, în funcție de tipul lucrării.
Studiul de fezabilitate va fixa practic limita inițială a bugetului
Una dintre cele mai importante consecințe privește studiul de fezabilitate.
Codul prevede că valoarea estimată a investiției trebuie stabilită prin raportarea la indicele de referință generat de sistem. Peste această valoare poate fi introdusă o marjă de buget, destinată diferențelor care pot apărea între studiul de fezabilitate și proiectul tehnic.
Marja este stabilită o singură dată, în etapa SF.
Rezultatul va deveni valoarea totală estimată a investiției și va intra în procedura de aprobare a indicatorilor tehnico-economici.
În practică, acest mecanism poate deveni important pentru administrațiile locale din Iași, care gestionează anual proiecte de zeci sau sute de milioane de lei pentru infrastructură rutieră, școli, spitale, clădiri publice sau rețele edilitare.
Creșterea bugetului după aprobarea proiectului va fi mai greu de justificat
Codul limitează și posibilitatea majorării ulterioare a costurilor.
În cazul investițiilor finanțate integral sau parțial din bani publici, depășirea valorii estimate împreună cu marja de buget va putea fi acceptată doar în situații deosebite care nu puteau fi cunoscute inițial sau în urma unor evenimente excepționale imposibil de anticipat.
Orice creștere peste această limită va trebui fundamentată.
Această prevedere este relevantă într-un sistem de investiții publice în care numeroase proiecte ajung să treacă prin actualizări succesive ale indicatorilor tehnico-economici.
Modificările fiscale, inflația sau fluctuațiile pieței vor putea fi tratate separat, prin mecanismele de actualizare prevăzute în contracte. Ele nu sunt incluse automat în marja stabilită la studiul de fezabilitate.
Cum ar putea funcționa sistemul pentru construirea unei școli
Un exemplu simplificat arată diferența față de sistemul actual.
Să presupunem că o administrație locală pregătește construcția unei școli.
Caracteristicile proiectului vor fi introduse în aplicația Ministerului Dezvoltării. Sistemul va compara investiția cu baza de date disponibilă și va genera un cost estimat.
Dacă valoarea rezultată este de 40 de milioane de lei, iar pentru proiect este stabilită, ipotetic, o marjă de 20%, plafonul estimat ar ajunge la 48 de milioane de lei.
Dacă proiectul tehnic stabilește ulterior o valoare de 44 de milioane de lei, diferența intră în marja prevăzută de la început.
Dacă proiectul ajunge însă la 55 de milioane de lei, limita ar fi depășită. Într-un asemenea caz, diferența ar trebui justificată prin circumstanțele speciale prevăzute de lege.
Valorile și procentul de 20% sunt strict orientative și explică doar mecanismul.
Ce încearcă Ministerul Dezvoltării să rezolve
Ministerul Dezvoltării susține că sistemul ar trebui să reducă timpul necesar pregătirii studiilor de fezabilitate și numărul proiectelor pentru care indicatorii tehnico-economici sunt modificați ulterior.
Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a prezentat mecanismul drept un sistem bazat pe repere dinamice de cost, în care datele provenite din proiectele realizate anterior sunt folosite pentru estimările viitoare.
Dacă baza de date va fi suficient de amplă și actualizată constant, administrațiile vor putea compara încă din fazele inițiale costul unei investiții cu proiecte asemănătoare.
Pentru o școală, de exemplu, autoritatea va putea vedea dacă valoarea estimată pe metru pătrat este apropiată de cea a unor investiții similare.
Același principiu poate fi folosit pentru spitale, clădiri administrative, drumuri sau alte categorii de infrastructură.
Un mecanism dependent de calitatea datelor
Eficiența sistemului va depinde însă de modul în care va fi construită baza de date.
Costul unei investiții poate varia considerabil în funcție de amplasament, soluțiile tehnice, condițiile geotehnice, utilități, complexitatea structurii sau prețurile locale ale materialelor și manoperei.
Din acest motiv, indicele de referință nu poate funcționa ca un preț unic pentru toate proiectele din țară.
Codul prevede tocmai introducerea acestor variabile în calcul, iar metodologia exactă urmează să fie stabilită prin ordin al ministrului Dezvoltării.
Calitatea datelor introduse în sistem și numărul proiectelor folosite ca referință vor fi decisive pentru relevanța indicilor generați.
Pentru administrațiile locale, schimbarea începe efectiv în 2027
Deși Codul urbanismului intră în vigoare în august 2026, administrațiile nu vor putea utiliza imediat noua metodă de calcul.
Aplicația Ministerului Dezvoltării pentru generarea indicilor de referință este prevăzută să devină operațională de la 1 septembrie 2027.
Până atunci trebuie elaborată metodologia și construită baza de date necesară.
Pentru autoritățile locale, schimbarea poate deveni importantă mai ales în cazul proiectelor mari. Un buget fundamentat de la început pe costuri comparative și pe o marjă explicită poate reduce situațiile în care investițiile ajung în consiliile locale sau județene pentru majorări repetate ale valorilor aprobate.
Rămâne de văzut cât de precis va reuși sistemul să surprindă diferențele dintre proiecte și cât de rapid vor fi actualizați indicii în raport cu evoluția reală a pieței construcțiilor.
